Luat si impartasit......
Jertfa pe care trebuie să o plătim fiecare este să ne hotărâm singuri destinul. De aceea suntem liberi.
Refuz să cred că fericirea mea trebuie dictată de alte persoane. Refuz să fiu o marionetă în mâinile tale. Vreau să-mi trăiesc propria viaţă. Pentru tine, a trăi se rezumă doar la lumea interioară a eului tău. Da … am înţeles, nu-ţi pasă de alţii. Îţi pasă doar de tine. Mereu a fost vorba de tine.
A trăi înseamnă a refuza să mori, a exista înseamnă nepăsare. Nu contează dacă exişti sau mori? Atunci înseamnă că exişti, că eşti prin aceasta laş. Da, eşti laş. Căci numai un om lipsit de curaj poate refuza viaţa şi se complace fără gust. Căci, viaţa e gustul de a trăi, nu de a exista.
Şi oare, dacă pentru tine, care ai viaţă, ai suflet şi minte şi trup întreg, a-ţi asuma viaţa nu valorează nimic, asta înseamnă că dispreţuieşti tot ce e viu?
A gândi înseamnă totul pentru tine, nu-i aşa? Ei bine, pentru alţii, gândul tău nu înseamnă nimic. Căci otrăvit ţi-e gândul ce-l consumi în tine, numai pentru a gândi. Singurătatea nu este şi nu trebuie să fie un tribut vieţii. Aceasta ţi-este dată ca să o trăieşti, nu ca să o dăruieşti Morţii …
Azi m-am trezit foarte ciudat. De fapt din cauza visului,care a fost unul urat, poate la moment, dar gandindu-ma mai mult uratenia ia disparut. Toate astea m-au dus cu gandul la generatia mea, care de cele mai multe ori se simte si spune ca ar fi una ratata. De ce oare? La 25 de ani sa te simti ratat? Mi se pare un pic nenormal. Toti analizeaza din punct de vedere al perspectivelor, cica astea sunt foarte putine, ca daca nu ai pile esti pierdut,ca avind un job e foarte greu sa avansezi, ca nu stiu ce se va intimpla maine, ca nu-i nimic pus la punct, ca nu am noroc ca altii, etc ... Totul mi se pare o absurditate iesita din comun, di pacate insa foarte prezenta printre tinerii zilelor noastre. O salvare a multor fete azi este sa gaseasca un baiat de bani gata sau simplu un baiat cu bani. Bun asta a fost dintotdeauna dar nu in proportia asta cum e acum. Toate astea duc la alte probleme si astea le vedem inconjurul nostru. In primul rand vreau sa spun ca un individ cand isi doreste ceva cu adevarat va reusi doar datorita fortelor proprii, fie asta in 5 in 10 sau in 15 ani, si asta prin multa invatatura, comportament adecvat, seriozitate, prin experiente, prin multa multa munca si dorinta. De fapt de la o vreme imi displac plangaciosii. Cum sa reusesti ceva daca nu faci nimic pentru aceasta? Ganditi ca oamenilor "MARI" li s-au dat totul de-a gata. Pun pariu ca multi din ei au pornit la un drum lung fara sa stie ce va fi peste 20-30 de ani. Asa ca ...
La sfirsit mi-am amintit o fraza comica dintr-un film care ar fi potrivita pentru unii: "Si acum ce e de facut?, nu ne ramine decat sa plangem".......
